damnedEvans

La gândul tãu ce viaţa-mi stinge Mã-ntorc din lumea-mi de demult Şi-s însetat de sãrutãri şi sânge Şi de tacerea-ţi de mormânt Cu glasuri reci mi-ntampini calea Ce în coşmar le-aud urlând Şi tremurând aştept salvarea Prin triste-mi clipe fumegând Şi e albastru sângele ce curge Din rani adânci şi vinete uitãri Şi-n urma, ochiul tãu se stinge Uitând de amarele-mi chemãri E-un legãmânt d-eterne vise Urmat de-o-ntoarcere-n pãmânt Şi glasul meu pierdut s-aşterne

A serenade of sorrow, a hoofer is the night A  gloomy shadow that lights thine way tonight She seems all bright, scarlet, dim and all alone Devoring everything yet nailed to her throne She is the mistress relucent as thy demon’s eyes       The abiding flame that shrine thee in her arms         Bow the head and knell before thy forlorn godess Kiss her sacred lips and behold thy tormentress How didst thou understood her heavy burden? How didst she pleased thine aimings forbidden? In dreams of thine she looks like Virgin Mary Veiled in white robes amidst her dreams of glory